În ultimele luni am scris despre problemele juridice generate de demolarea garajelor din municipiul Suceava și despre diferențele importante dintre situațiile juridice existente: simple drepturi de folosință, concesiuni și drepturi de proprietate.
Între timp însă, practica administrativă începe să genereze situații care ridică probleme juridice tot mai serioase privind modul concret în care sunt executate aceste operațiuni.
Garaj marcat „CONC" – concesiunea exista, verificarea a lipsit
În cazul de mai sus, pe zidul construcției, în partea stângă a fotografiei, era înscris inclusiv marcajul „CONC", utilizat pentru identificarea garajelor aflate pe teren concesionat.
Cu alte cuvinte, chiar administrația sau executanții lucrărilor cunoșteau ori trebuiau să cunoască faptul că respectiva construcție beneficia de un regim juridic distinct și că situația trebuia verificată cu atenție înaintea executării demolării.
Cu toate acestea, titularul dreptului de concesiune s-a trezit cu o parte importantă a garajului demolată, deși contractul de concesiune urma să expire abia peste aproximativ doi ani.
Iar aici apare întrebarea juridică esențială: dacă până și pe zid era marcat faptul că există o concesiune, cine a mai verificat efectiv limitele demolării și situația juridică concretă a construcției afectate?
Modalitatea efectivă în care a fost executată demolarea ridică serioase probleme privind: verificarea limitelor intervenției; obligația de supraveghere a lucrărilor; și protecția patrimoniului persoanelor care beneficiază de raporturi juridice încă active cu administrația publică.
Dar situațiile ridicate de această practică nu se opresc aici.
În răspunsul formulat la procedura prealabilă, administrația susține că verificările au fost realizate exclusiv în evidențele administrative interne și că nu existau evidențe actualizate privind proprietarul actual al construcției.
În același timp însă, pentru aceeași construcție garaj:
- au fost percepute taxe și impozite;
- construcția figura fiscalizată;
- iar pentru anul 2026 au fost încasate inclusiv impozitul pe construcție și taxa aferentă terenului.
Cu alte cuvinte:
- pentru emiterea taxelor și încasarea impozitelor, proprietarul poate fi identificat;
- pentru fiscalizarea construcției, evidențele funcționează;
- însă pentru notificarea efectivă înaintea demolării patrimoniului unei persoane, verificările devin brusc insuficiente, în contextul în care Primăria Suceava are acces gratuit la evidențele de cadastru și Carte Funciară.
Proprietarul există pentru taxe, dar nu și pentru notificare.
Problema juridică nu este dacă orașul trebuie modernizat. Pentru că între dezvoltare urbană și simplul formalism administrativ există totuși o diferență esențială: respectarea procedurilor și a drepturilor cetățenilor.