În articolele anterioare am analizat implicațiile juridice ale operațiunilor de demolare a garajelor din municipiul Suceava și diferențele importante dintre situația proprietarilor și cea a concesionarilor.
Între timp, răspunsurile oficiale comunicate de autoritatea locală în urma plângerilor prealabile și a solicitărilor de informații ridică noi întrebări care merită discutate.
Nu este vorba despre oportunitatea modernizării orașului. Am precizat încă de la început că investițiile publice și reorganizarea urbană sunt necesare și benefice pentru comunitate.
Problema este alta: dacă realitatea din teren coincide cu realitatea descrisă în răspunsurile oficiale.
O concesiune recunoscută oficial
În unul dintre cazurile analizate, titularul unui contract de concesiune valabil până în anul 2028 a formulat plângere prealabilă după ce construcția sa a fost afectată în timpul operațiunilor de demolare desfășurate în zonă.
Răspunsul autorității este interesant.
Primăria confirmă existența contractului de concesiune, confirmă faptul că acesta este încă valabil și recunoaște că nu a fost emis niciun act de încetare a concesiunii și nici vreo procedură de desființare împotriva concesionarului.
Cu alte cuvinte, autoritatea recunoaște existența dreptului concesionarului și faptul că acesta nu era vizat de o procedură administrativă de demolare.
Și totuși, fotografiile realizate la fața locului arată că o parte a construcției a fost afectată.
Când fotografiile și răspunsurile oficiale par să vorbească despre lucruri diferite
Poate cea mai surprinzătoare afirmație din răspunsul oficial este aceea că operațiunile de demolare desfășurate în vecinătate nu ar fi afectat construcția concesionarului.
Este o afirmație categorică.
Numai că, în paralel, există fotografii realizate înainte și după operațiunile de demolare, există constatări tehnice și există o evaluare efectuată de un expert judiciar evaluator care a documentat starea construcției.
În aceste condiții, discuția nu mai este una teoretică.
Discuția este despre ceea ce s-a întâmplat efectiv în teren și despre cine răspunde atunci când rezultatul concret nu pare să coincidă cu descrierea oficială a evenimentelor.
O informație importantă: existența a 19 concesiuni
Din răspunsurile comunicate de autoritate rezultă că în zona Tătărași au fost identificate 19 contracte de concesiune aferente unor garaje.
Această informație este importantă. Ea demonstrează că situația juridică a garajelor nu era una uniformă și că nu toate construcțiile puteau fi analizate exclusiv prin prisma noțiunii generale de „garaj provizoriu".
Existau și raporturi juridice contractuale active, aflate în derulare, pe care administrația era obligată să le aibă în vedere atunci când implementa proiectele publice.
Documentele care există, dar nu sunt comunicate
La fel de interesant este faptul că, în urma solicitărilor formulate, autoritatea a confirmat existența unor documente privind executarea lucrărilor, coordonarea operațiunilor și recepția acestora.
Cu toate acestea, documentele esențiale privind delimitarea concretă a lucrărilor, identificarea construcțiilor afectate și responsabilitățile celor implicați nu au fost comunicate.
Or, tocmai aceste documente ar putea răspunde la întrebările esențiale:
- Cine a stabilit limitele demolării?
- Cine a verificat situația concesionarilor?
- Cine a supravegheat executarea lucrărilor?
- Cine răspunde dacă o construcție care nu făcea obiectul demolării a fost afectată?
Concluzie
Modernizarea unui oraș nu este incompatibilă cu respectarea drepturilor cetățenilor. Dimpotrivă. Cu cât proiectele publice sunt mai importante, cu atât obligația autorităților de a acționa transparent, previzibil și responsabil devine mai mare.
În final, nu fotografiile trebuie să explice răspunsurile oficiale. Răspunsurile oficiale sunt cele care trebuie să explice ceea ce s-a întâmplat în teren.
Iar atunci când între cele două apare o diferență semnificativă, este firesc ca persoanele afectate să solicite clarificări și, dacă este necesar, intervenția instanțelor de judecată.